Am fost uimit, chiar plăcut impresionat, când am descoperit pe adresa de email a redacției revistei „Bumerang literar”, o serie de articole critice, literare desigur, care aveau ca subiect romanul „Bonanza” al distinsei scriitoare, doamna Mirela-Ioana Dorcescu. Primul a fost chiar un eseu al autoarei cu scopul de a face cunoscut cititorilor ultimul său roman. Au urmat materiale de calitate ale altor eseiști/critici literari, filologi, oameni de condei, cititori ai romanului, printre care: Andreea-Casandra Beraru, Laura Cristina Diaconița-Olaru, Marina Anghel, Elisabeta Bogățan, Alexandru Florin Țene, Monica Condan, Petru Livius Bercea, Manolita Dragomir-Filimonescu, Gheorghe Florescu, Ion Jurca-Rovina, Dumitru Oprișor, Alexandra Rain, Florin Corneliu Popovici, Ticu Leontescu, Anișoara-Violeta Cîra, Adrian Dinu Rachieru, Veronica Balaj ș.a. Majoritatea acestora le-am publicat în revista australiano-română „Bumerang literar”, în cea germano-română „ProLitera” și le-am trimis cu mare drag și altor publicații cu care colaborez.
Am devenit și eu, la rândul meu, en-tu-zi-as-mát… de „Bonanza” precum mulți alții care citiseră cartea. Ecourile acestui superb roman românesc ajunseseră până la Antipozi, în Australia. Am primit volumul de la autoare, via internet și am citit cele 320 de pagini pe nerăsuflate… în două zile. Interesant, profund, sentimental, atractiv, captivant, civilizat, erudit… Fără să glumesc, mă gândesc că poate ar fi indicat să fie propus pentru acel premiu „mare” suedezo-norvegian pe care îl visează cei mai mulți dintre scriitorii consacrați. De ce nu! Încercarea moarte n-are! Mi-a plăcut sintagma domnului L.P. Bercea: „Vața bate filmul!”. Eu zic că subiectul carții ar fi potrivit și pentru un film de lung metraj… Să fim optimiști!
Despre carte.
Romanul „Bonanza” al autoarei Mirela-Ioana Dorcescu a apărut la începutul anului 2026, la Editura Waldpress, din Timișoara. Format A4, 320 de pagini, conținutul scris cu font Calibri, mărimea 11. (Ușor de citit!) Coperta: Remus Irimescu (imagine după o sculptură din bronz și granit, numită „Pasărea Phoenix”). Lector: Anișoara Violeta Cîra. Conținutul este împărțit în 20 de capitole.
Tematica romanului este cea care reprezintă o dragoste profundă, respectul pentru aproapele său, panaceul pentru un suflet zbuciumat aflat la o vârstă inaintată, simbioza minunată dintre cele două personaje și relațiile lor cu lumea înconjurătoare, iubirea de natură, de viața de la țara, de locuri simple dar curate și linștite, care încearcă să vindece atât sufletul zbuciumat cât si corpul obosit, bolnav…
Textul conține un limbaj adecvat, bine-scris, presărat cu expresii erudite folosite în context de un autor profesionist, cult, educat, modern, plăcut, charismatic pot zice… Titlul (numele) romanului „Bonanza” se aseamănă cu cel al serialul „Bonanza” (de unde cred că își trage rădăcinile!). Această producție de televiziune, tip western american, a fost creată David Dortort, și a rulat pe micile ecrane din multe țări ale lumii între 12 septembrie 1959 până la 16 ianuarie 1973. Cuvântul „bonanza”, etimologic vine din limba spaniolă. În sens figurativ acesta reprezintă abudența, prosperitatea, bogăția… Îmi pun întrebarea de ce autoarea și-a numit romanul „Bonanza”!? Posibil pentru că viața conjugală a Arinei cu Teodoru era inconjurată de abudență, prosperitate și bogăție spirituală. Și astfel cartea se incheie cu fraza: „Bonanza…, îmi șoptește Teodoru. Acesta-i cuvântul cel mai potrivit pentru ceea ce trăim noi acum: bonanza…”. (pagina 319)
Ciudățenii despre personajele principale:
Arina Sălceanu și Teodoru… sunt nume care reprezintă iubire si dragoste. Căutând să tai firul în patru am descoperit că numele personajului feminin are asemănări cu versurile de dragoste ale lui Eminescu. Mă refer în primul rând la poezia „Peste vârfuri” de unde cred că a fost inspirat numele „Arina”: „Peste vârfuri trece luna,/ Codru-și bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul sună//. (Mihai Eminescu, 1883). Câtă iubire, câtă imaginație! Ramurile de arin or fi oare brațele Arinei, care îl inconjoară pe Teodoru cu dragoste și înțelegere pentru boala sa!? Dacă analizăm numele de familie „Sălceanu” gândul mă duce la superba melodie „Salcia” compusă de vechiul meu prieten Horia Moculescu, pe versurile lui Puiu Maximilian, lansată în 1971 și interpretată cu mult talent de cântăreața Mihaela Mihai. Vă mai aduceți aminte de minunatele versuri: „De-ai fi tu salcie la mal/ M-aș face râu la umbra ta./ O stea pe cerul de opal/ De-ai fi, în noapte m-aș schimba/ Si-acolo unde ești o viață aș sta/ În calea ta, la umbra ta//?”. Oare doamna Sălceanu este salcia care veghează ca un scut asupra marelui „fluviu” numit Teodoru, ferindu-l de intemperii, de necazuri, de duritățile vieții cotidiene…? Căci nu mă miră faptul că autoarea menționează la pagina 11: „Vreau să te duc la râul nostru cu sălcii verzi, i-am spus. Nu putem continua să trăim rupți de lume, să vedem râuri doar în vis sau în închipuirea noastră. Trebuie să depășim etapa asta…”. Ajungând la numele „Teodoru”, cred că și acesta aparține unei șarade, unui mister, o combinație dintre „Teo” și „Doru”, sau mai precis „Teo+Odoru”, adică odorul Arinei, Teo! Interesant, nu-i așa? Oare!? Greșesc cumva? De ce „Teodoru”, și nu Teodor!? Apolinic, cred totuși, că din ce am analizat mai sus, își trag rădăcinile numele celor două entități! Să mă corecteze distinsa autoare dacă greșesc!
Despre autoare.
Mirela Ioana Dorcescu, pseudonim pentru Mirela-Ioana Borchin (născută la data de 15 mai 1966 la Timișoara). Prozator, eseist, hermeneut, semiotician, conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere, Istorie, Filosofie şi Teologie a Universităţii de Vest, Timişoara. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (2018). Membră de Onoare a Academiei Româno-Australiene pentru Cultură (din 31 ianuarie 2025). A mai semnat: Mirela Radu Lazarescu. Soția poetului Eugen Dorcescu.
“Also sprach Zarathustra”! Pardon, „Așa grăit-a Teodoru!”.
În încheiere aș vrea să vă spun câteva cuvinte despre motivația cărții. Iată ce zice Teodoru: „Să nu crezi că nu va veni, să nu crezi că e departe ziua aceea… Domnul te va întreba ce-ai făcut cu darul tău de har. Și ce-i vei răspunde? Că n-ai avut timp de el??? Acestuia trebuie să i te dedici. Toate celelalte vor fi la locul lor, și fără contribuția ta. Ce te privesc? Trebuie să-ți pui în lucrare talentul! Și nu oricum, și nu printre picături. Cu prioritate. Pentru ca, la judecată, să te duci cu inima-mpăcată și cu rod bun, iar El să poată zice: «Intră în bucuria Stăpânului tău!»”. (pagina 5).
Să nu uităm că personajul Teodoru îl reprezintă pe soțul autoarei, domnul Eugen Dorcescu, filolog, prozator, eseist și mentor literar român. Iar după cum spunea criticul literar spaniol Luis León Barreto într-un articol din ziarul „Timișoara”, anul XXXI, nr. 25 [4932], 10 iulie 2020: „Eugen Dorcescu, (este) cel mai mare poet român în viață”! Avem deci ce învăța de la dânsul și de la Școala lui de literatură. Pentru cei care scriu, studiază sau creează literatură, domnia sa, înpreună cu distinsa lui doamnă, scriitoarea Mirela-Ioana Dorcescu, sunt exemple bune de urmat. Chapeau!
———————
George ROCA
Sydney, Australia
11 august 2026
