POEZII ÎN LIMBA ROMÂNĂ (1995-2000)
TU AI PLECAT
(pentru cea mai bună prietenă a mea)
Când în acea zi mohorâtă
Mi-ai spus că vei pleca curând,
Știam că tu ești hotărâtă,
Că nu-i nimica de făcut.
Am știut că totul s-a schimbat,
Căci mi-ai lăsat un gol imens.
Tot timpul eu te-am așteptat,
Dar poate că tu m-ai uitat…
Eu nu te voi uita nicicând!
Ai fost specială pentru mine…
Și-aș vrea să-ți spun numai atât:
Îmi este tare dor de tine!
Aș vrea să te mai văd acum,
Aș vrea să fii aici cu mine,
S-avem din nou același drum,
Să fim din nou prietene bune.
Septembrie, 1995
Constanța, România
CE ESTE DRAGOSTEA?
Ce este dragostea? Mereu te-am întrebat.
Ce mi-ai răspuns? Că e un trandafir;
Un mare, roșu, trandafir curat…
Poate, dar trandafirul are spini!
O dată mi-ai răspuns că e o joacă,
O joacă de copil nevinovat.
M-am întrebat dacă-ai avut dreptate,
Însă noi am fost cei ce ne-am jucat.
Acum, într-un târziu, mă-ntreb din nou:
Ce este dragostea? Să fie un păcat?
Să fie-un joc? Un vis adevărat?
Poate, dar nu cred că voi ști vreodat’!
———————–
Decembrie, 1995
Constanța, România
DE CREZI ÎN IUBIRE…
De crezi în iubire, ești un biet nebun
Și totuși, în ce să mai crezi?
Să crezi doar în ceea ce vezi?
Nu, totuși crede-n iubire!
Iubirea-i o flacără aprinsă,
Deci nu încerca să te joci,
Căci e posibil să fii atinsă
Și să te arzi, dac-o provoci.
Sau poți să o vezi ca pe-o horă
Întinsă pe tot globul Pământ,
Dar atunci când intri în horă,
Nu te lăsa purtată de vânt!
Și poate fi chiar o sărutare,
Un sincer și tandru sărut,
Și-atunci se termină c-o salutare,
Un distant și rece salut.
Deci, zici că te-ncrezi în iubire?
Căci dacă da, poți fi dezamăgit.
Și de iubirea se transformă-n ură,
Atunci rămâi cu sufletul rănit.
———————–
Decembrie, 1995
Constanța, România
DESTINUL MI TE-A LUAT
(pentru cea mai bună bunică din lume)
Când amintirile-mi revin în minte,
Și știu din nou cât de mult m-ai iubit,
Aș vrea să fie totul ca-nainte,
Să știu că totuși nu m-ai părăsit.
Aș vrea să pot întoarce timpul înapoi,
Să-ți spun acum cât de mult te iubesc,
Și nu să-mi curgă lacrimi șuvoi
Și să regret, căci te dezamăgesc…
Nu mi-am imaginat vreodată cum va fi
Când tu nu vei putea fi lângă mine;
Acum, aș vrea enorm să-ți pot vorbi
Și să îți spun cât de dor mi-e de tine.
Nu meritai să pleci așa curând!
Știai câtă nevoie-avem de tine;
Dar când te-ai stins, nu ți-am spus un cuvânt
Și-acum nu mă pot împăca cu mine.
Destinul te-a luat de lângă mine,
Și chiar de eu nu te voi mai vedea,
Ceea ce ai fost tu pe acest pământ,
Nici Dumnezeu nu va putea lua!
———————–
Ianuarie, 1996
Constanța, România
AȘ VREA…
Dac-aș putea să-mi pun niște dorințe
Și să fiu sigură că se îndeplinesc,
Probabil m-aș gândi la multe ființe,
La multe lucruri ce mi le doresc.
Cu siguranță m-aș gândi la o viață
Încununată doar de bucurii,
Sau poate m-aș gândi la sănătatea
A mii și milioane de copii.
Aș vrea să am pe cineva alături,
Să fiu o ființă plină de succes;
Aș vrea eu multe de la viața asta!
Aș vrea să am tot ceea ce-mi doresc!
———————–
Martie, 1996
Constanța, România
NU MAI EXISTĂ LOC PENTRU IUBIRE
Există momente când mă întreb
De ce este viața atât de dură,
Și pur și simplu nu pot să-nțeleg
De ce există-n lume atâta ură.
Nu cred că cineva poate să realizeze
Motivul pentru care lumea moare,
Dar cred că toți ar vrea să înceteze
Acest etern război dintre popoare.
Știu că emanciparea este necesară,
Și totuși ea aduce după sine
Prea multe compromisuri și mâhnire.
Chiar nu mai este loc pentru iubire?
———————–
Martie, 1996
Constanța, România
NU MĂ CUNOȘTI, NU M-AI VĂZUT!
Nu mă cunoști, nu m-ai văzut!
Nu-ți amintești de mine!
Căci după tot ce mi-ai făcut,
Nu vreau să știu de tine!
Încă blestem momentul
În care te-am zărit,
Și am mii de regrete,
Pentru că m-ai mințit.
Poate că dacă nu mi-ai fi plăcut,
Purtarea ta n-ar fi contat.
Însă prin tot ce ai făcut, tu m-ai rănit.
Să nu te-aștepți nicicând să fii iertat!
———————–
Mai, 1996
Constanța, România
DEDICAȚIE
(pentru profesorii mei din clasele 1-8)
Nu ne-amintim exact cum v-am zărit,
Eram prea mici ca să mai ținem minte,
Dar în momentu-n care ne-ați zâmbit,
Nici n-a mai fost nevoie de cuvinte.
Cu timpu-am învățat să vă iubim,
Chiar dacă uneori n-am arătat,
Dar, dragi profesori, noi vă mulțumim,
Pentru tot ceea ce ne-ați învățat.
Știm că n-am fost tocmai „drăguți” mereu,
Și de aceea vă rugăm să ne iertați!
Ne-ați inițiat în tot ce-a fost mai greu
Și-am face orice să nu fiți supărați.
Stimați profesori, atât voiam să aflați:
Vă apreciem, vă mulțumim și vă iubim!
Căci sunteți niște oameni minunați
Și-oriunde-am fi, cu gândul vă însoțim.
Știu, despărțirea este-ntotdeauna grea,
Dar nu e un „Adio!”, ci doar un „Pe curând!”.
Aceasta va rămâne școala mea;
Oriunde-aș fi, o voi purta în gând!
———————–
Iunie, 1997
Constanța, România
AMIINTEȘTE-ȚI MAREA!
Amintește-ți marea, amintește-ți cerul,
Amintește-ți dorul, dragostea, misterul,
Amintește-ți visul și tot ce ai simțit,
Amintește-ți durerea și tot ce ai greșit…
Amintește-ți eșecul și-nvață să zâmbești,
Treci orice barieră, învață să iubești,
Luptă pentru o șansă de a fi fericit,
Câștigă tot ce-n viață vreodată ți-ai dorit!
Dar nu uita dreptatea, cinstea și omenia,
Speranța, sacrificiul, blândețea, prietenia!
Amintește-ți eșecul și-nvață să spui: „Pot!”
Amintește-ți trecutul și-nvață să uiți… tot.
———————–
Iulie, 1998
Constanța, România
IARTĂ-MĂ!
Iartă-mă, dacă nu știi cât te iubesc,
Și dacă nu-ți arăt cât te doresc,
De nu știi că ești totul pentru mine
Și că aș face orice pentru tine!
Iartă-mă, fiindcă știu că te-am rănit!
Iartă-mă, n-am vrut, însă am greșit!
Și te rog mult să mă ierți când te cert.
Iartă-mă tu și-nvață-mă să iert!
Învață-mă în ochii tăi să cresc;
Învață-mă! Nu vreau să mai greșesc!
Învață-mă să te fac fericit!
Ajută-mă să-ți arăt tot ce simt!
De nu știi încă totul despre mine,
Și dacă nu pot face totul bine,
Eu cer iertare și cer ajutor,
Dar știi… nici pentru mine nu-i ușor.
Ajută-mă să fiu tot ce-ți dorești!
Vreau să m-ajuți, căci vreau să mă iubești.
Să te-nțeleg ajută-mă să pot;
Ajută-mă și iartă-mă, te rog!
———————–
August, 2000
Constanța, România
PENTRU A TE IUBI
De ce când suntem împreună,
Vreau să trăiesc în fiecare clipă?
De ce pot ține soarele-ntr-o mână?
De ce-i viața frumoasă? De ce sunt fericită?
De ce ești tu atât de bun cu mine,
Și cum de te iubesc atât de mult?
Când totul se rezolvă de la sine,
De ce e timpul nostru-atât de scurt?
De ce când pleci tu, și viața dispare?
De ce e întuneric, de ce e totul vid?
De ce e suferința-atât de mare?
De ce nu mai pot soarele s-ating?
Durerea poate nu se va sfârși,
Soarele poate nu va răsări;
Acest preț însă, oricând l-aș plăti:
Lacrimi de sânge pentru-a te iubi!
———————–
Septembrie, 2000
Constanța, România
